16 Februarie 2012, Gazeta Romaneasca

Românii rezidenti în Italia sunt obligati sa plateasca impozit statului italian, pentru proprietatile pe care le detin în România. Impozitarea bunurilor patrimoniale din afara tarii a fost introdusa de asa-numita “manevra Monti”, Decretul de Lege nr. 201 din 6/12/2011, publicat în “Gazetta Ufficiale” nr. 300 din 27/12/2012.

Despre procedura de aplicare, modalitatile de plata si de calcul, precum si alte aspecte ale acestei legi am stat de vorba cu George Teseleanu, profesor universitar de economie la universitatile din Macerata (Italia), Bucuresti si Oradea, Consul Onorific al României la Ancona.

Domnule profesor, la ce se refera impozitele asupra bunurilor patrimoniale aflate în afara tarii?

«Acestea au drept tinta  proprietatile, respectiv terenuri si cladiri, apoi investitiile în stock de capital, precum si alte activitati financiare si bancare desfasurate în afara granitelor. Pentru cetatenii italieni care au investitii în strainatate aceasta lege este o completare la pachetul de norme existent. Pentru toti cetatenii cu resedinta în Italia indiferent de cetatenie, aceasta lege reprezinta însa o noutate. În ceea ce îi priveste pe cetatenii români cu resedinta în Italia, sunt de parere ca aceasta lege îi va afecta cu siguranta si va genera numeroase dificultati si dubii în procesul de implementare. Neclaritatea normei va duce inevitabil la sustinerea unor costuri indirecte în tentativa cetateanului de a fi corect, conform legii statului italian.»

Unde si în ce mod se va face declaratia care se refera la imobilele, terenurile sau conturile bancare din România?

«Cetatenii români cu resedinta în Italia au datoria sa completeze declaratia de venit (dichiarazione dei redditi – UNICO 2012) si formularul RW, în care trebuie indicate imobilele si conturile din România. Deasemenea, în completarea formularului RM se va calcula impozitul aferent bunurilor detinute în România. În încheiere se va completa formularul F24 cu suma finala ce trebuie platita prin banca. Totul pâna la 16 iunie 2012!

Anterior legii Monti, cetateanul român care dispunea  doar de certificatul eliberat de angajator, CUD, fara a avea si alte venituri, nu trebuia sa depuna declaratia de venit UNICO. În prezent, conform noii normative trebuie sa parcurga toti pasii mentionati, si anume: UNICO, RW, RM si F24. Indiferent de cât de mici pot fi sumele rezultate dupa efectuarea acestor calcule suplimentare, noile formalitati trebuie îndeplinite, ceea ce, sunt convins, îi va pune pe foarte multi în dificultate. Cei care vor dori sa fie temeinici, evitând erori de calcul, transcriere sau întârzieri se vor adresa unor contabili care, contra cost, vor completa si prezenta aceste documente în numele lor.»

Care va fi modalitatea de plata? Cum se va calcula valoarea finala?

«Conform recentelor modificari legislative, impozitul pe imobile (cladiri, apartamente, etc.) datorat statului Italian este în cuantum de 0.76% din cota detinuta de proprietate. Astfel, în cazul unui unic proprietar impozitul va fi de 0.76% din valoarea totala a imobilului. Atunci când avem situatia unei coproprietati (proprietate împartita între sot, sotie, rude, asociati) valoarea impozitului va reprezenta 0.76% din cota detinuta (se calculeaza de exemplu 0.76% din 50% din valoarea declarata la cumparare a imobilului în cazul unui bun în proprietate comuna sot – sotie).

Conturile bancare detinute de cetatenii români cu rezidenta în Italia, precum si alte activitati financiare desfasurate de acestia în afara Italiei, vor fi supuse unui impozit de 0.1% pentru anul 2011 cu plata în 2012, la fel si pentru anul 2012 cu plata în 2013. Impozitul va creste la 0.15% în anul 2013 cu achitare în 2014. Acest impozit se aplica la toate operatiunile financiare efectuate precum si la soldul conturilor din România la data de 31.12.2012.

Doresc sa subliniez un lucru important pentru cetatenii români cu resedinta în Italia, care platesc în România impozite pentru imobilele detinute. Dupa ce s-a platit  impozitul în România, pentru a evita dubla impozitare, se calculeaza suma care urmeaza sa fie achitata catre statul italian. Mai concret, în eventualiatea în care suma rezultata de plata în Italia este mai mica decât cea achitata deja în România, atunci nu se va mai plati nimic catre statul Italian. Daca suma de plata în Italia este mai mare decât cea platita în România, atunci se va achita diferenta dintre cele doua sume. Acest procedeu este valabil atât pentru bunurile imobiliare cât si pentru cele financiar bancare.»

Cum va fi calculata valoarea imobilelor pe care le detinem în România?

«În lege este indicat faptul ca valoarea imobilului este data de valoarea sa la cumparare sau de valoarea de piata. Aici ne regasim în partea ambigua a legii. Cine defineste valoarea de piata? Este necesara o expertiza a bunului detinut? În cazul unei mosteniri, care este valoarea de referinta? Dar în cazul unei proprietati achizitionate acum 20 de ani, iau în calcul inflatia, trecerea de la leu la ron, schimbarile pietei imobiliare?»

Cum este posibila verificarea conturilor bancare din România? Se va merge pe baza unei declaratii pe propria raspundere?

«Cetatenii români rezidenti în Italia, care detin conturi în România, trebuie sa ceara bancii sau bancilor unde au aceste conturi, un extras de cont la data de 31.12.2011. Acest extras este necesar pentru declaratia din 2012. Pe viitor se va cere un extras de cont la data de 31 decembrie a fiecarui an pentru întocmirea formalitatilor fiscale.»

Care ar fi sfatul pe care l-ati da românilor stabiliti în Italia, din perspective acestei legi?

«Sfatul meu pentru românii care au luat decizia sa îsi stabilesca resedinta în Italia si sa îsi desfasoare activitatea prinicipala în aceasta tara, este sa respecte si sa aplice normele legale ale tarii gazda. Nu va ascund speranta ca aceasta lege sa fie modificata, astfel încât ea sa fie aplicabila numai cetatenilor italieni si nu tuturor celor care au resedinta în Italia. Atâta timp cât este extrem de anevoios, dificil daca nu chiar imposibil, procesul de calcul si de verificare a datelor furnizate, dar mai ales tinând cont de faptul ca durata sederii cetatenilor români pe teritoriul Italiei este relativa, consider ca aceasta lege ar trebui revizuita.»

Asadar, aparitia acestei legi poate fi un motiv de îngrijorare pentru românii din Italia?

«Cu siguranta aceste masuri  sunt “neprietenoase” nu atât prin impactul direct pe care îl au asupra buzunarelor românilor, ci mai degraba prin impactul indirect. Putem sa ne gândim la toate dificultatile stârnite de aceste acte birocratice. Vorbim de timp si resurse consumate pentru a ne deplasa la diferitele locatii si pentru a obtine diferite documente din România si costul serviciilor unor profesionisti pentru completarea tuturor declaratiilor. Este posibil ca în final sa nu avem de achitat catre statul Italian mai mult de 20 de euro, dar costul total sa fi ajuns la 200 de euro daca s-ar pune la socoteala ore pierdute dintr-o zi de munca, deplasari în tara pentru obtinerea unor documente, etc.

Manevra Monti nu îi afecteaza numai pe cetatenii români, ci pe toti cetatenii (comunitari sau extracomunitari) care au resedinta pe teritoriul Italiei. Cred ca protestul este o ultima resursa. Eu îmi doresc ca, într-un timp cât mai scurt, sa fie evidente dificultatile de implementare ale acestei legi si sa fie rediscutata.»

Politicienii români, în special cei care au fost alesi în diaspora, pot face ceva în acest sens?

«Abordarea acestei teme la nivel politic, din punctul meu de vedere, este probabil solutia cu cele mai mari sanse de izbânda. Deschiderea unei discutii pe plan parlamentar, deci în cadrul legislativului, ar putea conduce la o serie de intiative parlamentare pentru a ajusta, corecta si completa aceste noi masuri.»

Andi Radiu