6 iunie 2013, Orizonturi Culturale

Conditia actuala a comunitatii românilor din Italia reprezinta tema dialogului nostru cu profesorul George Teseleanu, fost consul onorific al României la Ancona. Stabilit în Italia în 1991, la un an dupa absolvirea Facultatii de Ingineri din Petrosani, a absolvit apoi la Roma cursurile Universitatii Pontificale Gregoriana.

Domnule profesor Teseleanu, care sunt domeniile activitatii dumneavoastra în Italia?

În prezent, sunt implicat în cercetare la Universitatea LUMSA, iar în trecut am colaborat intens cu Universitatea din Macerata unde predau Relatii Economice Internationale. Sunt membru al mai multor Academii de Stiinte, am publicat mai multe lucrari si studii stiintifice în Italia si România, m-am implicat în mai multe domenii sociale, sunt presedintele Asociatiei „Democrazie e Libertà” din Roma, si presedintele unei firme de consultanta internationala care a asistat investitiile în România ale unor firme italiene, rezultând crearea a peste 4.000 de locuri de munca în orasele Deva, Petrosani, Sibiu, Baia Mare, Oradea, Cluj si Bucuresti. Cu toate acestea, activitatea mea nu se desfasoara doar în Italia, dat fiind ca frontierele nu mai reprezinta o structura rigida în cadrul Uniunii Europene. Ceea ce cred ca face o afacere viabila este o medie între oportunitatile si încrederea în sistemul în care vrei sa te integrezi.

Ce va place cel mai mult si ce va place cel mai putin în Italia de azi?

Îmi place tara per ansamblu – sa nu uitam ca Italia este locul unde mi-am completat studiile universitare, în care m-am afirmat profesional si în care îmi desfasor activitatea, unde am ajuns sa spun ca e „acasa”. Cu toate acestea, o insatisfactie ar putea sa fie aceea legata de comunitatea româneasca de aici, care se confrunta cu pierderea identitatii culturale, spirituale si lingvistice. În plus, realizez ca atitudinea individualista a românilor este ceva ce se schimba foarte greu.

Cum se prezinta în acest moment situatia românilor din Italia?

Va spuneam mai sus de atitudinea individualista a românilor, dar nu trebuie sa uitam nici calitatile – una dintre ele este aceea de a se integra cu usurinta într-un tesut socio-economic si cultural diferit de cel nativ. Din acest motiv cred ca, mai ales în aceste momente, problema majora o reprezinta nu atât integrarea efectiva, cât pastrarea si întarirea conceptului de demnitate, a consolidarii ideii de român bun, serios, cinstit, harnic.
Din fericire, evenimentele neplacute care îi implica pe românii din Italia nu au influentat în vreun mod perceperea celor multi de aici – în general efectul negativ este invers proportional cu vechimea în Italia, doar cei ce s-au stabilit recent sunt nevoiti sa plece cu un coeficient de neîncredere mai mare si implicit cu sanse reduse de confirmare a asteptarilor.
Cred ca la ora actuala putem spune ca românii nu mai reprezinta o problema de imagine aici în Italia. Înca este de lucrat pentru a sterge si petele izolate de imagine la care se face uneori referire – si asta e adevarat.
Pot sa va vorbesc despre zona pe are o cunosc eu cel mai bine. Comunitatea are nevoie de sustinere si solutii concrete la problemele cu care se confrunta. De exemplu, în orasul Jesi din provincia Ancona, dintre cei circa 60.000 de locuitori, aproximativ 2.000 sunt români, iar în regiunea Marche sunt mai bine de 30.000 de români. Procentul fata de populatia italiana este semnificativ, iar aceasta înseamna ca se justifica autorizarea si functionarea unor cursuri de limba româna, a unei biblioteci regionale, a întaririi asociatiilor, a prezentei si implicarii active în viata asociativa, politica si sociala a regiunii si multe altele. Cât timp am activat ca si consul onorific al României la Ancona am putut intra mai bine în contact cu românii din regiune. În jurul consulatului s-a format un grup de români care participa la actiuni menite sa promoveze imaginea României si în general a comunitatii. Pot spune ca sunt multumit de entuziasmul conationalilor.

Care este realitatea antreprenoriatului românesc în Peninsula? În ce domenii lucreaza cel mai mult timp românii de aici si care este contribuția lor la economia italiana?

Asa cum regasim în statisticile camerelor de comert, comunitatea româneasca este prezenta cu peste 40.000 de firme, o comunitate cu peste 1.000.000 de români, reprezentând aproximativ 21% din totalul strainilor rezidenti si care in 2007 numara circa 500.000 de cetateni.  Un alt element relevant se refera la cei 700.000 de români înscrisi la INAIL si care reprezinta circa 22,5% din totalul lucratorilor straini.  Circa 10 % activeaza în sectorul constructiilor, circa 26% activeaza ca „babysitter”. Important de subliniat este contributia economica a românilor la PIB-ul Italian, care este de 1,2%.

În ce masura criza afecteaza viitorul comunitații românesti din Italia?

Nu crez sa existe vreo etnie, dintre cele care compun celule mai mari din Italia, care sa nu fi fost afectata vizibil. Efectele sunt destul de semnificative. Locurile de munca disponibile s-au înjumatatit sau chiar au disparut, iar cei care beneficiaza de un loc de munca stabil sunt dispusi la sacrificii majore pentru a-l mentine. De multe ori merg înainte cu gândul ca orice criza are un început, dar si un sfârsit, iar sperantele si încrederea înca sunt mari.
În acest loc intervine si o responsabilitate a tarii-mama. Sa va explic mecanismul. Multi dintre conationali au plecat din România de la aproape nimic spre un necunoscut si acum exista posibilitatea unei întoarceri de la nimic la nimic.
De aceea, cred ca institutiile statului român ar trebui sa ia în considerare aceasta posibila întoarcere si sa constientizeze ca acei nemultumiti care nu aveau nimic înainte se vor întoarce si ca perioada de time-out se va încheia. Pentru aceasta vor trebui sa responsabilizeze institutiile din teritoriu sa utilizeze din plin programele europene si pârghiile economice de care dispun.

Ce se poate face în continuare, atât din partea italiana cât si româna, pentru a facilita si pentru a îmbunatați integrarea si imaginea românilor în Italia?

Sa luam, de pilda, insulele de români de aici. Dorinta mea ar fi ca ele sa se uneasca si sa dea nastere la cât mai multe actiuni care sa îmbunatateasca imaginea ca si comunitate. Sunt în regiune persoane cu foarte multe calitati, buni profesionisti  si oameni afirmati.
E putin mai greu sa folosesti pluralul, în aceste situatii, dar pot sa va vorbesc de exemplul propriu, fara a induce ideea ca ma laud singur. Îmi place sa cred, însa, ca am fost promotorul unor actiuni menite sa aduca italienilor o fata pozitiva a românilor, din mai multe puncte de vedere. M-am dedicat mult pentru promovarea imaginii comunitatii românesti din zona de competenta a Consulatului Onorific al României de la Ancona, cât timp am avut functia de consul onorific, organizând numeroase evenimente culturale, spectacole, întâlniri cu comunitatea, precum si cu autoritatile locale.
Printre aceste evenimente pot enumera câteva precum înfiintarea bibliotecii de carte româneasca dedicata academicianului Constantin Balaceanu Stolnici, cu peste 2000 de volume, semnarea acordului cu Protectia civila la nivel regional – primul si singurul de acest tip în Italia – si, mai departe, promovarea cursului de limba si cultura româneasca în scoli în provincia Ancona, program integrat în unitatile de învatamânt unde este cerut.
Am sustinut si coordonat îndeaproape relatia între universitati din România si cele din regiunea Marche, cum ar fi Universitatea din Macerata, din Ancona, precum si Universitatea din Aquila.
În atragerea investitorilor italieni, ori în relatia cu comunitatea româneasca, am reusit sa ridic gradul de încredere si de interes al comunitatii italiene, organizând numeroase misiuni si conferinte în România si în Italia prezentând corect oportunitatile si strategiile de aplicare.
Am pus accent pe dezvoltarea de parteneriate consolidate, nu doar a vizitelor de curtoazie, care nu se finalizeaza decât cu cel mult o excursie de îmbogatire culturala, si, în cel mai fericit caz, politica.

Cum s-ar putea da viata unei alianțe rodnice între cultura si mediul de afaceri, doua realitați care astazi – cu unele excepții onorabile – sunt foarte îndepartate unele de altele? Ce poate induce un întreprinzator sa se apropie de cultura sprijinind proiecte serioase în aceasta privința?

Nu mai suntem în timpul în care cultura se poate face sau sustine fara bani. Vorbim despre o carte esentiala atunci când este vorba de a ne prezenta, ca si comunitate. Înaintea unui bun specialist, înainte de probarea calitatilor sale, în lumea la care e bine sa ne raportam va fi esentiala o carte de vizita care sa arate ca omul cu care vrem sa colaboram are un univers complex în spate, în care cultura propriului popor e esentiala.
Si, pâna la urma, sa nu uitam ca un exponent al mediului de afaceri nu este, neaparat, o persoana aculturala – dimpotriva, as spune. Printr-o comunicare culturala se poate ajunge la o mâna întinsa spre un parteneriat care sa vizeze si alte domenii.
Oricum, vorbim despre personalitati. Un întreprinzator va fi mai degraba interesat sa faca o investitie sau sa promoveze un domeniu cultural în care este interesat personal, cu care a avut legaturi sau în care, poate, a si activat. O buna comunicare la nivelul comunitatilor ne poate ajuta sa gasim aceste „bune pretexte” de a nastere la colaborari în care sa existe si bani si valori culturale. O comunitate unita poate promova mult mai usor propriile valori, atât cele din mijlocul comunitatii prezente în Italia, cât si valorile si cultura româneasca în general.

Interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin
(nr. 6, iunie 2013, anul III)